Mi-e dor de tine

Nu pot să respir fără tine… Nu pot să râd fără tine… Nu pot să plâng fără tine…

Nu mă simt bine când sunt departe de tine… Parcă jumătate din inima mea rămâne la tine, să-ţi ţină companie… Parcă jumătate din mine rămâne cu tine, căci nu mă simt întreagă când nu sunt lângă tine…

Mi-e dor de tine…

Nu ştiu…

Nu ştiu de ce, dar m-am gândit des la tine în ultima vreme… Poate ţi se întâmplă ceva? Poate şi tu te gândeşti la mine, iar gândurile noastre se întâlnesc undeva la jumătatea drumului dintre noi… Poate-mi duci dorul? Poate un parfum, o floare, un nor, îţi aduce aminte de mine? Sau eu?

Mă întreb…

Mă întreb ce-ar fi… Ce-ar fi dacă te-aş întâlni mâine… M-ai recunoaşte? Mi-ai zâmbi? M-ai îmbrăţişa? Dar eu… Eu oare te voi recunoaşte? Şi dacă ne-am atinge am simţi oare aceleaşi lucruri ce le-am simţit atunci, demult? Ne vom gândi iar că sfârşitul vieţilor noastre ne va găsi împreună? Îmi vei oferi din nou un sărut atât de final încât nu va mai fi nevoie niciodată de nici un cuvânt? Cât de mult ai fi dispus să rişti? Ai risca totul? Ai lăsa în urmă tot ce ai adunat de atunci? Ai avea curaj să-mi propui şi mie acelaşi lucru? Ai avea încredere că aş spune “Da”?